Biserica

Șerban VodĂ

Un timp al credinței și al speranței


Intrând în anul 2020, nici unul dintre noi n-a crezut că viața întregii planete se va schimba atât de mult și că un virus asemănător gripei va închide activități, afaceri, teritorii și chiar țări. Că ne va fi pusă la încercare capacitatea de supraviețuire, dar și iubirea, credința și speranța.
În fiecare zi vin veşti noi: din lume, de la autorităţi şi de la specialişti şi medici. Iată că această pandemie ne-a tulburat viaţa noastră, ne-a făcut să ne schimbăm radical opiniile şi concepţiile. Ne-a scos din starea noastră de confort şi ne-am trezit într-o stare de nesiguranţă şi teamă. Locurile de muncă se închid şi ele, afacerile nu mai merg şi ne întrebăm ce va fi mâine. Sistemul medical se pregăteşte intens să facă faţă valului epidemic care încă nu a lovit. Suntem încă la început.
Să transformăm casele noastre în biserici

    • Dar noi, cei credincioşi, avem o nădejde: Îl avem pe Dumnezeu, „căci cu noi este Dumnezeu” cântăm mai ales în Postul Mare, la Pavecerniţa mare. Nici un fir din perii capului nostru nu se clintește fără ştirea lui Dumnezeu. Şi dacă acum nu mai putem participa la slujbe în biserici, în chiar Postul Mare, putem să ne transformăm în biserică locuinţa noastră, să ne rugăm cu mult mai mult, să îngenunchem în faţa icoanelor mai des, mai ales în ceas de noapte, să citim din Psaltire şi Sfânta Scriptură. Şi chiar dacă nu suntem în biserică, să ne rugăm cât mai mulţi, împreună, la aceeaşi oră şi să citim aceleaşi rugăciuni, acatiste sau paraclise. Să nu uităm că Maica Domnului este grabnic ajutătoare, iar sfinţii tămăduitori sunt mulţi: Sfânta Parascheva, Sfântul Spiridon, Sfântul Haralambie – toţi vindecători de diverse boli şi molime – Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Nectarie de la Eghina sau Sfântul Luca al Crimeei – ale cărui moaşte le avem în biserica Şerban Vodă – sunt doar câţiva dintre sfinţii care ne pot fi mijlocitori. Dumnezeu se bucură să ne vadă în rugăciune, să ne vadă în pocăinţă, căci mereu ne aşteaptă ca pe fiii risipitori.

Uniți în rugăciune comună

    • Este şi pentru noi prilej de urcuş duhovnicesc, căci izolarea în case ne oferă condiţiile pentru a ne retrage în rugăciune. Pentru că este nevoie mai mult ca niciodată de rugăciune, de o rugăciune colectivă. Multe minuni face aceasta. Să ne amintim din Scriptură de cetatea Ninive care a scăpat de pedeapsa divină pentru că toţi şi-au plecat genunchii la rugăciune: «Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, pentru a doua oară, zicând: Scoală şi porneşte către cetatea cea mare a Ninivei şi vesteşte-le ceea ce îţi voi spune! Şi s-a sculat Iona şi a mers în Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era cetate mare înaintea lui Dumnezeu; îţi trebuia trei zile ca s-o străbaţi. Şi a pătruns Iona în cetate, zicând: „Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă!” Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici. Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă. Apoi, din porunca regelui şi a dregătorilor săi, s-au strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă; Iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui; Poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei Lui ca să nu pierim!” Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit.» (Iona, cap.3) Cât poate deci rugăciunea tuturor!

„Intră în cămăra ta, ascunde-te pentru puţine clipe”

    • Acum, când scriu aceste rânduri, am aflat că în duminica a 3-a din Post, 22 martie 2020, va fi ultima slujba la care mai putem participa. Pentru o vreme, pe care numai bunul Dumnezeu o ştie, slujitorii Sfântului Altar vor oficia singuri, fără credincioşi, slujbele. Un moment trist, foarte trist, fiind acum lipsiţi şi de sfintele slujbe. Poate acum vom înţelege cu adevărat că aceste slujbe sunt foarte importante pentru noi: aici ne împărtăşim de Sfântul Duh.

 

    • Nu plângeţi, ci rugaţi-vă, nu deznădăjduiţi, ci purtaţi de grijă celorlalţi. Domnul nu ne va lăsa, Maica Domnului, care ocroteşte şi parohia noastră, ne va ţine de mână. Toţi sfinţii ne vor fi mai aproape ca oricând. Nu încetaţi să iubiţi, să speraţi şi mai ales să credeţi şi să vă rugaţi. Vom trece, cu Domnul, prin toate! Cu dor vom aştepta iarăşi să fim la slujbe în biserică!

 

    • Iar noi vom fi aproape de dumneavoastră pe site-ul parohiei şi pe facebook.

Maria Buleu,
redacția ziarului „Cuvântul care zidește”

(Articol din „Cuvântul care zidește” nr.12/22 martie 2020)