Biserica

Șerban VodĂ

Tinerii bisericii, în pelerinaj de o zi la Biserica Drăgănescu, pictată de părintele Arsenie Boca


Un grup de aproximativ 25 de tineri din parohia Șerban Vodă, sub coordonarea părintelui diacon Cristian Filiuță, s-au organizat cu mașinile personale și au vizitat Biserica giurgiuveană Drăgănescu duminica trecută.

Întâlnirile cu tinerii, care au loc în fiecare miercuri la noi în biserică, după Slujba Sfântului Maslu, aduc prilej de comuniune şi înafara ei. Cea mai recentă iniţiativă a grupului l-a adus în mijlocul nostru şi pe părintele Eugen Moraru, care împreună cu părintele Adrian Chiriţă şi părintele Cristian Filiuţă, ne-a fost ghid mărturisitor al lucrării şi minunilor părintelui Arsenie Boca la Drăgănescu.

Am plecat din faţa Bisericii Şerban Vodă puţin după ce s-a terminat Sfânta Liturghie şi am ajuns cât ai zice… un acatist la Biserica Parohiei Drăgănescu, ocrotită de Sfântul Ierarh Nicolae. Ne-a întâmpinat cu inima deschisă părintele paroh Lucian-Răzvan Petcu, cel care a început să ne povestească despre lăcaşul din localitatea Drăgănescu, aparţinătoare de oraşul Mihăileşti.

Părintele Moraru ne-a vorbit şi el, cu bucurie în zâmbet şi în glas, despre momentele petrecute împreună cu părintele Arsenie în copilăria sa. Născut în judeţul Sibiu, familia părintelui a locuit în perioada următoare în localitatea Hârseni, din Ţara Făgăraşului. Primii ani din viaţa părintelui Eugen au fost de o încărcătură spirituală duhovnicească deosebită, iar istorioarele pe care ni le-a relatat dânsul sunt dovada grăitoare a modului în care părintele Arsenie Boca i-a catehizat pe mulţi.

Dintre toate icoanele şi frescele realizate de părintele Arsenie, pictura bisericii de la Drăgănescu se remarcă în chip minunat. Aşezat pe mal de apă, Biserica Sf. Nicolae Drăgănescu atrage credincioşi din toată ţara, dar şi ziarişti deopotrivă, fiind pictată în întregime de către părintele Arsenie Boca în perioada 1967-1983. Atunci represiunea comunistă l-a făcut pe cunoscutul duhovnic să se mute în satul Drăgănescu, după ce i s-a interzis să mai slujească la Sâmbăta de Sus.

Părintele paroh Savian Bunescu l-a rugat să picteze biserica, deoarece se cunoşteau dinainte, de când el se afla la Mănăstirea Prislop. Soţia părintelui Savian a fost sora stareţei Zamfira. Le-a făcut acestora şi un cadou pentru veşnicie, pictând familia Bunescu în partea stângă a bisericii.

La Drăgănescu, vreme de aproximativ 15 ani, părintele Arsenie a evocat harul primit prin intermediul picturilor, lăsate drept testament pe pereţii interiori ai bisericii. Printre scenele biblice clasice, am putut vedea reprezentate un telefon mobil, turnurile gemene, imagini prevestitoare ale realităţii trăite de noi. Această lucrare aparte se deosebeşte şi datorită textelor-pildă care înfăţişează omul contemporan, căruia i se şi adresează în fresca Bisericii Drăgănescu, lucru nemaiîntâlnit în altă parte.

Clopotniţa bisericii se face observată prin coloanele ce parcă urcă spre infinit, amintind de marea operă a lui Brâncuşi. Exteriorul bisericii este unul obişnuit, din cărămidă tencuită şi acoperiş din tablă, care ascunde între zidurile sale ceea ce o face unică. Pictura acesteia pune în lumină cele două lumi în trei sfere: cea spirituală reprezentată în partea de sus, prin medalioane de sfinţi, cea spirituală – central şi cea lumească în partea inferioară, cu răspunsurile textuale. Pierderea sufletului şi semnele sfârşitului acestei lumi sunt laitmotivele vizuale din pictura bisericii. Părintele ne „vorbeşte” astfel şi prin sfinţii înfăţişaţi, care ne rămân exemplu şi ocrotire. Fiecare sfânt are propriile trăsături, pictate în stilul său caracteristic.

O pictură bisericească realizată conform canoanelor ortodoxe poate avea o lucrare lăuntrică asupra oricărui om. După cum ştim, icoana are şi un rol pedagogic, prezentând în imagini istoria Bisericii, viaţa Mântuitorului, a Maicii Domnului, sau a sfinţilor. Alte aspecte ar fi cel cultural, dar şi cel liturgic. Nu se poate săvârşi Sfânta Liturghie fără prezenţa a cel puţin două icoane: cea a Mântuitorului şi cea a Maicii Domnului. La Drăgănescu, Arsenie Boca nu a purtat niciodată haină preoţească, sătenii cunoscându-l drept pictor. La 15 ani de la începerea lucrării, biserica a fost sfinţită în 1983, însă părintele a mai lucrat şi în 1988 la iconostas. Finalizarea picturii a durat mai mult şi pentru că părintele era foarte căutat: „De câte ori a urcat şi coborât de pe scară, ar fi putut înconjura Bucureştiul pe jos de câteva ori”, ne-a povestit părintele paroh Petcu că a mărturisit părintele Arsenie.

La fel ca la Prislop, în biserica de la Drăgănescu se regăseşte transpus pe ziduri spiritul părintelui Arsenie Boca şi merită vizitată, fiind şi aproape de Capitală.

Poate că unii dintre dumneavoastră, atunci când aţi venit cu toată inima la Dumnezeu, aţi ajuns să trăiţi un moment de revelaţie, să priviţi în cerul luminos din icoane, lăsând toate cele lumeşti la poarta bisericii. Atunci când v-au dat lacrimile fără să ştiţi de ce. În faţa unei icoane sau poate într-un pelerinaj care v-a marcat viaţa.

Florinela Ivaşcă