Biserica

Șerban VodĂ

Sfinţii Trei Ierarhi au chemat pe oameni la pocăinţă, vieţuire sfântă şi milostenie


Pe Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur îi sărbătorim împreună în data de 30 ianuarie ca pe cei mai mari învăţători şi păstori ai Bisericii. Viaţa lor sfântă şi învăţăturile lor alcătuiesc dreptarele Ortodoxiei, vrednice de toată încrederea şi lauda. Pe lângă darul tălmăcirii Sfintelor Scripturi s-au învrednicit şi de înalta treaptă a arhieriei, de aceea sunt cunoscuţi sub numele de Sfinţii Trei Ierarhi.

Pomenirea aparte a Sf. Vasile se face la 1 ianuarie, a Sf. Grigorie Teologul la 25 ianuarie, iar a Sf. Ioan Gură de Aur la 27 ianuarie şi la 13 noiembrie.

Cei trei sfinţi s-au născut în familii evlavioase

În familia Sf. Vasile cel Mare există şase sfinţi. Bunica sa după tată era Macrina cea bătrână, fostă ucenică a Sf. Grigorie Taumaturgul. Sf. Vasile era unul din cei 10 fraţi, dintre care trei au fost episcopi: Vasile, Grigorie de Nyssa, Petru de Sevasta; cinci au fost monahi: cei trei dinainte, plus Naucratios şi Macrina cea tânără. Vor fi şase sfinţi în familia mare: Sf. Macrina cea bătrână, Sf. Emilia (mama lui), Sf. Vasile, Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Petru şi Sf. Macrina cea Tânără. Bunica Macrina a crescut pe copii în duh creştin, împreună cu mama lor, Emilia, şi sora lor, Macrina cea Tânără.

Sf. Grigorie a avut ca părinţi pe Sf. Grigorie de Nazianz şi pe Nona, trecută în rândul sfinţilor (5 august). Tatăl Sf. Ioan Gură de Aur a fost ofiţer în armată şi a murit la puţin timp după naşterea sfântului, fiind crescut doar de mama sa, evlavioasa Antuza. Aceasta nu s-a mai recăsătorit, ci a folosit tot timpul pentru buna educaţie, creştere duhovnicească şi intelectuală a fiului ei Ioan. Şi mama

Sf. Ioan Gură de Aur este trecută în calendar în rândul sfintelor femei (13 noiembrie). Sfinţii Trei Ierarhi au trăit cam în aceeaşi vreme, adică în veacul al patrulea, şi toţi trei au adus Ortodoxiei chezăşia şi strălucirea sfinţeniei unor oameni cu înaltă ştiinţă de carte. Din cauza mulţimii învăţăturilor greşite şi abaterilor de la dreapta credinţă care se iviseră, Sfinţii Trei Ierarhi au dus o luptă grea şi neîncetată pentru adevărata înţelegere, pentru păzirea dreptei credinţe apostolice, cu privire, îndeosebi, la dogma Sfintei Treimi, cea mai de seamă taină a credinţei creştine.

Pe plan social, cei trei sfinţi s-au remarcat ca fiind apărători ai săracilor, dascăli ai pocăinţei şi ai milosteniei şi apărători ai demnităţii umane.
Sfinţii Trei Ierarhi sunt ocrotitorii spirituali ai instituţiilor de învăţământ teologic ortodox din toată lumea. Această zi a fost instituită în anul 1936, la Congresul Mondial al Facultăţilor de Teologie de la Atena.

Sf. Vasile cel Mare (330-379) a fost păstor al mirenilor şi mare îndrumător al călugărilor. Rânduielile date de el călugărilor dăinuiesc şi astăzi. Sfântul Vasile dă un loc special muncii, alături de rugăciune, în viaţa călugărilor. Uneşte însă cuvântul cu fapta, chemând pe cei bogaţi să sprijine aşezămintele creştine întemeiate de el pentru ajutorarea săracilor, a bolnavilor, a tuturor celor slabi şi neputincioşi din cetate. Sf. Vasile cel Mare şi Sf. Ioan Gură de Aur s-au străduit şi cu înfrumuseţarea şi desăvârşirea Sfintei Liturghii din timpul lor, lăsând Bisericii Răsăritene cele două Liturghii care le poartă numele şi care se săvârşesc în Biserica Ortodoxă până astăzi.
Sfântul Grigorie Teologul orator înnăscut, poet şi mare teolog, Sf. Grigorie de Nazianz (329-390) şi-a câştigat renumele de „Cuvântătorul de Dumnezeu”, adică „Teologul”, tălmăcind pe înţelesul oamenilor din timpul său, taina Sfintei Treimi. Chemat la Constantinopol, cetate căzută în rătăcirea lui Arie, în care nu mai era decât o singură biserică ortodoxă, biserica Învierii, după cinci ani de cuvântări în această biserică, starea lucrurilor s-a răsturnat şi în toată capitala nu mai era decât o singură biserică a adepţilor lui Arie, toate celelalte redevenind ortodoxe. Pentru aceasta a şi fost ales arhiepiscop al Constantinopolului. Puţini teologi au ajuns la înălţimea şi la adâncimea teologiei lui. Cele mai vestite dintre cuvântările lui sunt Cele cinci Cuvântări Teologice, ţinute de el în biserica Învierii din Constantinopol.
Sfântul Ioan Gură de Aur a trăit între anii 347 şi 407 şi fost socotit cel mai iscusit predicator pe care l-a avut Biserica. Drept mărturie a cuvântărilor lui, el a lăsat Bisericii Tâlcuirea Evangheliei după Matei şi Tâlcuirea celor 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel. Tâlcuirile lui sunt o adevărată Evanghelie practică.

Cinstirea împreună a celor trei sfinţi

 Sfinţii Trei Ierarhi au fost mult cinstiţi în toată lumea creştină. Însă, în chip neaşteptat, cinstirea lor a ajuns o pricină de dezbinare între credincioşi, pe vremea când în Constantinopol cârmuia cucernicul împărat Alexie I Comneanul (1081-1118). Fiecare îl lăuda pe unul dintre sfinţi. Văzând însă că cinstirea lor devine piatră de poticnire, Sfinţii n-au mai răbdat şi s-au arătat pe rând, apoi toţi trei laolaltă, unui arhiereu înţelept, Ioan al Evhaitelor, şi i-au grăit aşa: „După cum vezi, noi la Dumnezeu suntem una şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte celor ce se învrăjbesc să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem pace şi unire în lume. Aşadar, fă-ne praznic la toţi trei într-o singură zi şi înştiinţează despre aceasta pe creştini, că noi, în faţa lui Dumnezeu, suntem una.” Ascultând porunca lor, Ioan mitropolitul Evhaitelor, a rânduit pomenirea laolaltă a Sfinţilor Trei Ierarhi, pe 30 ianuarie, adunând, ca într-un singur glas, cele trei chemări ale Ortodoxiei: chemarea călugărească a Sfântului Vasile cel Mare, înalta teologie a Sfântului Grigorie Teologul şi evanghelia practică a Sfântului Ioan Gură de Aur. ❖

M.B. (Cuvântul care zidește, Nr. 4/ 26.01.2020)