Biserica

Șerban VodĂ

Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, unul dintre făcătorii de minuni de la noi din biserică


Postul Naşterii Domnului este marcat de două sărbători foarte importante pentru noi, enoriaşii parohiei Şerban Vodă. După celebrarea hramului Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ (de pe 15 noiembrie), pe data de 6 decembrie urmează cel de-al doilea hram al bisericii noastre, cel al Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Prin ajutorul lui Dumnezeu şi cu ocrotirea Maicii Domnului, la noi în biserică se păstrează o părticică din sfintele sale moaşte.

Sfântul Ierarh Nicolae este acum cinstit de către toată creştinătatea, trăind o viaţă care a devenit model universal de bunătate şi înţelepciune. Multa sa bunătate a dus la alegerea sa ca arhiereu, iar dreapta credinţă a cauzat prinderea şi întemniţarea lui, împreună cu alţi creştini, primind el de la Dumnezeu ca plată darul facerii de minuni.
Viaţa Sfântului Nicolae este foarte puţin cunoscută, deoarece nu există o biografie detaliată a acestuia; mai toate elementele biografice apărând târziu, nu au putut fi demonstrate. Sfântul Nicolae a trăit la sfârşitul secolului al III-lea, începutul secolului al IV-lea. Tradiţia Bisericii menţionează faptul că Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie înstărită din localitatea Patara, provincia Lichia, partea asiatică a Turciei de astăzi. Numele Nicolae provine de la „nicao”, însemnând „a învinge“, sau „a birui“, şi „laos“, care are sensul de „popor“. Aşadar, numele Nicolae îl traducem prin expresia „învingător sau biruitor de popor“.

Încă din copilărie, Sfântul Nicolae a avut un comportament spiritual foarte înalt, iar în timpul tinereţii sale o purtare
aleasă. A postit, a dovedit mult discernământ şi o viaţă duhovnicească puternică. Sfântul a studiat la cele mai bune şcoli, unde s-a remarcat prin inteligenţa sa, iar în biserici uimea pe toată lumea prin blândeţea şi nobleţea lui sufletească. Deoarece unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la Mănăstirea Patara, unde a devenit apoi preot.

Odată cu moartea părinţilor lui, Teofan şi Nona, Sfântul Nicolae a decis să renunţe la toată averea pe care aceştia i-o lăsaseră. A împărţit-o atunci săracilor, plecând în pelerinaj la locurile sfinte, iar la întoarcere a mers la Mănăstirea Sionului, care fusese întemeiată de către unchiul său. Prin lucrarea şi la îndemnul Lui Dumnezeu, s-a întors apoi Sfântul în cetatea Mira, unde a trăit între oameni. La moartea arhiepiscopului Mirei Lichiei, Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni. Sfânta Tradiţie ne spune că Dumnezeu s-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să numească arhiepiscop pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică. Nicolae a refuzat la început această funcţie, însă Mântuitorul i S-a arătat tot în vis, dăruindu-i Evanghelia şi îndemnându-l să le accepte pe acestea.

Sfântul Nicolae a făcut minuni chiar din timpul vieţii sale.

În timpul călătoriei sale spre Ţara Sfântă, o furtună puternică i-a speriat pe cei aflaţi în corabie cu el, temându-se că vor muri. Sfântul Nicolae i-a sfătuit pe toţi să se roage lui Dumnezeu, iar făcând ei întocmai, furtuna s-a oprit. Tot atunci, Sfântul a înviat un tânăr corăbier, care căzuse de pe catarg şi se înecase.

Deopotrivă, în Alexandria, Sfântul Nicolae a vindecat mulţi bolnavi şi demonizaţi. Tot el a salvat Mira Lichiei de foamete, arătându-i-se în vis unui negustor italian, pe care l-a îndemnat să vină pentru ca să-şi vândă grâul în cetatea sa.

Deoarece în majoritatea cazurilor în care Nicolae a sărit în ajutorul credincioşilor au fost persoane tinere, Sf. Nicolae este cinstit ca un mare ajutător al tinerilor. Datorită minunilor pe care le-a înfăptuit, el este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci. A făcut însă minuni şi cu marinari, brutari, fete nemăritate sau cu cei acuzaţi pe nedrept.

Cultul Sfântului a început să devină popular din secolul al XI-lea, atunci când s-au adus moaştele lui din Mira Lichiei la Bari.

Ruşii, care îl au drept ocrotitor astăzi, l-au cunoscut pe ierarh datorită diasporei ruseşti de la Bari. Aici, ruşii au dedicat Sfântului Nicolae biserica lor, apoi spitalul şi ospiciul. După traducerea în slavonă a „Legenda aurea“, Sfântul Nicolae a intrat în sinaxarul rusesc. În secolul al XII-lea Sfântul Nicolae a ajuns în cărţile de slujbă, la Mănăstirea SânTrund, din Belgia. Cultul său s-a extins la Roskilde (în Danemarca), apoi la Vadstena (în Suedia) şi în aproximativ 40 de sate din Islanda. În secolul al XIII‑lea, părticele din moaştele sfântului au ajuns la Catedrala din Canterbury şi, pe parcursul influenţei de pe continent, cultul sfântului a început să crească.

Cunoscut sub numele de Nikolaus, în Germania, Sinterklaas, în Belgia şi Ţările de Jos, şi Kleeschen, în Luxemburg,
sărbătoarea Sfântului Nicolae este legată de personajul istoric din Mira. Se ştie faptul că Santa Claus (Moş Crăciun în
România) a luat formă prin stâlcirea cuvântului Sinterklaas. Sfântul Nicolae mai este patronul spiritual al provinciei
Lorena, printre altele.

Sfântul Nicolae este sărbătorit atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Romano-Catolică, la data de 6 decembrie.

❖ Florinela Ivaşcă