Biserica

Șerban VodĂ

Să o cinstim împreună pe Maica Domnului de Hramul Bisericii Şerban Vodă


Cea mai de seamă dintre sărbătorile Născătoarei de Dumnezeu ne adună pentru două zile la biserica noastră. Acum aproape două milenii, Hristos – Domnul a binevoit să ia la Sine pe Maica Sa, Îngerul făcându-i cunoscută cu trei zile înainte mutarea sa la viaţa cerească. Născătoarea de Dumnezeu s-a suit cu bucurie degrabă în Muntele Măslinilor să se roage. Și-a pregătit apoi cu grijă toate pentru îngropare, împărţind văduvelor sărace veşmintele sale. Luând iertare de la toţi şi binecuvântând pe cei de faţă, şi-a dat sufletul în mâinile Fiului şi Dumnezeului ei.

De la marginile lumii, ca pe nişte nori, toţi Apostolii lui Hristos au sosit la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Apostolii au ridicat patul şi au însoţit la mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. În Ghetsimani au aşezat în mormânt trupul Maicii Domnului. Trei zile l-au aşteptat pe Sfântul Apostol Toma, care, din rânduială dumnezeiască, lipsea. Sosind Apostolul Toma, au deschis mormântul Maicii Domnului pentru el: ca prin minune au aflat mormântul fără sfântul ei trup, numai giulgiul fiind lăsat, ca mângâiere şi mărturie a mutării Născătoarei de Dumnezeu la ceruri cu trupul.
Aşadar, trupul Maicii Domnului n-a cunoscut stricăciunea cea după moarte, nici n-a rămas în mormânt. Ci, cu trupul schimbat, viu şi preaslăvit, aceasta a fost mutată şi cu trupul la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri. Spre deosebire însă de Mântuitorul, ea a fost dusă la ceruri de Îngeri, nu prin puterea ei proprie, ci prin voinţa Fiului ei, Domnul nostru Iisus Hristos.
De acolo, din ceruri, se roagă de-a pururi pentru noi. Iar noi nădăjduim mereu în ocrotirea ei, căci la orice chemare a noastră ea mijloceşte înaintea lui Dumnezeu cu îndrăznire de mamă.
Invitaţie la Hram
La sfârşitul acestei săptămâni, două zile porţile bisericii Şerban Vodă vor fi larg deschise, biserica împodobită ca pentru cea mai mare sărbătoare. Două zile în care vom avea parte de cele mai frumoase slujbe, cântări şi rugăciuni închinate Maicii Domnului.
În condiţii cu totul deosebite, în care această ciudată epidemie ne-a îndepărtat fizic unii de alţii, dar şi faţă de biserică, hramul parohiei noastre este prilej de comuniune, de rugăciune şi mulţumire.  Cred că în acest an am fost mult mai aproape de Maica Domnului. Ne-am rugat mai des ei, ne-am pus nădejdea în ea, am înţeles cu adevărat de ce ea este mijlocitoarea omenirii la tronul Fiului ei, HristosDomnul.
Praznicul Adormirii Maicii Domnului ne dă prilej de cinstire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi de mulţumire. Căci ne-a trecut de multe ori peste dureri şi viforniţe şi ne-a ajutat în boli şi mari pierderi, îmbărbătându-ne atunci când ne-a copleşit frica sau deznădejdea. Am simţit că ne-a luat în braţe atunci când totul era pierdut, ne-a şters lacrimile şi ne-a tămăduit copiii.
La ea am îndrăznit când eram trişti şi dezbinaţi şi ea ne-a împăcat cu cei certaţi şi i-a îmblânzit pe cei ce ne urau. Ne-a pus în inimi blândeţe, în minte răbdare. Când ne‑am tulburat şi ne-am despărţit de cei dragi, ea cu dragoste ne-a adus împreună. Ne-a arătat drumul ori de câte ori l-am pierdut, ne-a pus în minte gândul cel bun când am avut nevoie sau ne-a luminat mintea la examenele noastre şi ale copiilor noştri.
De aceea, nu-i suflet în parohia noastră care să nu-i fie dator Maicii Domnului, cu o bucurie, cu o tămăduire sau cu un sprijin.
Multe rugăciuni s-au făcut la icoana ei.
Psaltirea nu a încetat a se citi în sfânt locaşul ei. Privegherile de seară sau de toată noaptea ne-au adunat în tihnită rugăciune în această biserică, iar enoriaşii noştri au umplut biserica duminica şi la marile praznice, cu toţii înălţând rugăciuni puternice către Dumnezeu prin pururea ocrotitoarea noastră, Maica Domnului.
Cu credinţă înzecită, cu suflete recunoscătoare şi cu iubire fierbinte se cuvine să-i înălţăm în acest an cântări de slavă la sărbătoarea ei. Mai mult ca niciodată, prezenţa noastră la hramul ei – pregătiţi şi luminaţi prin post şi rugăciune, curăţiţi prin Taina Pocăinţei şi întăriţi prin Taina Sfintei Împărtăşanii – este necesară şi de dorit. Căci noi şi familiile noastre am înţeles în ultimul an că avem nevoie să călătorim în această viaţă şi în cea de dincolo, având-o ocrotitoare, tămăduitoare şi îndrumătoare pe ea.
Praznic luminat vă doresc tuturor, cu sufletele pline recunoştinţă faţă de ocrotitoarea Parohiei noastre! ❖