Biserica

Șerban VodĂ

Până cînd ne salutăm cu „Hristos a Înviat”?


Rânduieli de Sfintele Paşti şi în Săptămâna Luminată

Anul liturgic este împărţit în trei perioade, având ca centru Sfintele Paşti. Tocmai am încheiat în Sâmbăta Mare perioada Triodului, iar din această Duminică intrăm în perioada Penticostarului.

Este bine să cunoaştem câteva rânduieli, în special din Săptămâna Luminată:

Din noaptea pascală ne salutăm cu „Hristos a Înviat!” şi răspundem cu „Adevărat a Înviat!”. Creştinii folosesc aceste formule până la Înălţare, căci ele sunt deopotrivă o mărturisire dar şi o speranţă a învierii sufletelor noastre. Din păcate abia dacă se mai aude acest salut până în Duminica Tomii!

Fiecare slujbă începe cu „Hristos a înviat din morţi, cu moartea…” şi stihirile Paştilor, preoţii înconjurând în acest timp Sfânta Masă din Altar şi cădind cele patru laturi ale ei. Chiar şi la slujbele de înmormântare, în locul „Veşnicei pomeniri” se cântă „Hristos a înviat…”.

Până la Înălţare nu se mai cântă Axionul „Cuvine-se cu adevărat…”, ci înălţătorul „Îngerul a strigat”: Îngerul a strigat celei pline de dar:/ Curată Fecioară, bucură-te,/ Şi iarăşi zic: bucură te,/ Căci Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt!/ Luminează-te, luminează-te, Noule Ierusalime, / Căci slava Domnului peste tine-a răsărit!/ Saltă, saltă acum şi te bucură, Sioane!/ Iar tu, Curată Născătoare de Dumnezeu,/ Veseleşte-te întru învierea Celui născut al tău!

În Săptămâna Luminată nu se mai citesc rugăciunile de dimineaţă şi de seară, ele se înlocuiesc cu Ceasurile Paştilor. De asemenea, până la Rusalii nu mai spunem rugăciunea „Împărate ceresc”.

Când ne aşezăm la masă, spunem de trei ori „Hristos a înviat…”, iar când ne sculăm de la masă „Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime…”.

În zilele Paştilor şi în toată Săptămâna Luminată nu se îngenunchează şi nu se fac metanii. La fel şi în fiecare duminică de peste an pentru că Învierea, ridicarea Domnului Hristos din morţi, ne-a ridicat şi pe noi din „faptele cele moarte”. Ne bucurăm pentru biruinţa Învierii. „Acum toate s-au umplut de lumină: cerul şi pământul şi cele dedesubt”, cântăm în noaptea Învierii. Clipele nopţii pline de lumină sunt trăite de către creştinii din lumea întreagă.

Mai mult sau mai puţin pregătiţi, cu toţii venim să luăm Sfânta Lumină în noaptea de Înviere. Luăm „lumina” cu noi. În suflete, dar şi în lumânările aprinse de la biserică. Ce facem cu lumânarea pe care am avut-o lângă inimă în noaptea Învierii? Dincolo de simbolismul acestei lumânări, care ni-l face prezent pe Mântuitorul Iisus Hristos, numit în Sfânta Evanghelie „Lumina lumii”, lumânarea de Înviere ne aduce aminte de jertfa noastră personală. Este ofrandă adusă lui Dumnezeu, alături de osteneala de a fi prezenţi la dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii. De aceea, ea nu se aruncă niciodată! Lumânarea cu care am primit lumină va fi luată acasă şi arsă câte un pic în toată Săptămâna Luminată. O parte din această lumânare poate fi păstrată pentru a o aprinde în momentele de încercare, de primejdie, de boală amintindu-ne că Hristos pe toate le-a biruit, dăruindu-ne speranţa bucuriei.