Biserica

Șerban VodĂ

Despre feminitate și maternitate


«S-o cinsteşti mai mult decât pe prietenii tăi, mai mult chiar şi decât pe copiii voştri. Şi pe aceştia, de dragul ei să-i iubeşti. Dacă face ceva bun, s-o lauzi şi s-o admiri. Dacă va cădea în vreo greşeală, s-o povăţuieşti şi s-o îndreptezi într-o manieră delicată. Să faceţi rugăciuni împreună. La biserică să mergeţi amândoi. Dumnezeu îi dă bărbatului soţia ca „ajutor”. Ea are calităţi speciale, aptitudini personale, care completează, pentru binele familiei, ceea ce bărbatul va fi neputincios să dea. Bărbatul este lucrătorul dinafară, femeia este grija dinăuntru.»

Sfântul Ioan Gură de Aur

Pornesc în acest articol prin a vă spune că ziua femeii creștine este serbată în Biserica Ortodoxă în Duminica Mironosițelor, adică în a 3-a Duminică după Sfintele Paști. Deși în mulți ani nu am vorbit în chip special de ziua de 8 martie ca Zi a Femeii și a Mamei, anul acesta cred că merită să fim mai atenți la mamele, soțiile, fiicele noastre, ca și la toate femeile din viața noastră, din familie și societate.

De ce?

Pentru că trăim vremuri deosebite, nemaivăzute de unii, iar de alții comparabile cu vremurile – trăite de ei – ale războiului sau ale foametei de după cel de-al doilea război mondial.

Femeia este alinare și gingășie. Dar este în acelați timp cea care, cu mână de fier, cu voință și multă muncă, ține familia, o unește, îi dă sens și putere. Creează frumusețe și viață, alină și tămăduiește, îndrumă și educă. Dă speranță, este model de altruism, de dăruire și de muncă asiduă. Mama este cea care face prima cruce copilului, care-l duce la biserică, care-l învață prima rugăciune. Este cea care face din casă o mică biserică.

Femeia este frumusețe și împarte frumusețe. Și l-aș aminti aici pe Sfântul Clement Alexandrinul care, în Pedagogul, spunea: „Cea mai minunată frumusețe este în primul rând frumusețea sufletească, așa cum am spus de mai multe ori. Sufletul este frumos când este împodobit cu Sfântul Duh, când are în el podoabele date de Duhul cel Sfânt: dreptatea, curajul, castitatea, iubirea de bine, simțul rușinii, culoare pe care n-o poți vedea mai frumoasă și mai înfloritoare în nici o altă parte.”

Și nu l-aș uita nici pe Sfântul Vasile cel Mare care insistă pe frumusețea sufletului celui care Îl caută pe Dumnezeu și harurile Sale: „Frumos e orice suflet, privit în simetria puterilor sale proprii; dar frumusețea cea adevărată, cea mai plăcută, adică firea cea dumnezeiască și fericită, se poate privi, se poate contempla numai de cel ce are curățită mintea. Cel ce-și ațintește ochii la luminile și harurile lui Dumnezeu primește ceva de la El, ca de la o culoare își colorează propriul lui chip cu o strălucire înfloritoare.”

8 martie este o sărbătoare relativ recent oficializată, deși ea are în spate o istorie de mai bine de un secol. În anul 1977, ONU a declarat-o Ziua Internațională a femeii.

E o zi în care oferim femeilor gratitudinea noastră și le încredințăm de admirația și dragostea noastră. Pentru ce sunt ele, pentru ce fac ele. Flori, daruri și multe îmbrățișări.

Dar oare înainte cum își arătau oamenii recunoștiința față de femei, față de mame? Să ne închipuim cum își arătau dragostea pentru mamele lor sfinte acei fii binecuvântați de Dumnezeu cu darul sfințeniei? Mă gândesc la Sfântul Vasile cel Mare, față de mama lui, Sfânta Emilia. La Sfântul Grigorie de Nazianz, față de mama sa, Sfânta Nona. La Sfântul Ioan Gură de Aur, către mama sa, Sfânta Antuza. La Fericitul Augustin, față de mama sa, Sfânta Monica. Cred că fiecare zi era una a iubirii sincere, necondiționate și pline de candoare.

Poate mai mult ca niciodată femeia și mama, plină de sensibilitate, privește cu dragoste, grijă și teamă la ceea ce se întâmplă în lume, în jurul ei și în familie de când această boală a pus stăpânire – pe drept și pe nedrept – pe întreaga omenire. Femeia se îngrijorează mai mult, cu gândul în primul rând la membrii familiei ei, mai ales la copii. Cu ochii spre Cer, cu sufletul îndreptat spre Maica Domnului, această paradigmă desăvârșită a feminității, cu mintea în sfântă rugăciune, femeia și mama caută să anuleze distanțele, să alunge singurătatea, părăsirea și întristarea. Și mai ales să redea zâmbetul, credința și să dăruiască duhul unirii. Poate de aceea de 8 martie ar trebui să înmulțim bucuria femeilor din viața noastră, fiind alături de ele. Să descoperim împreună puterea de a merge mai departe, speranța de a vedea răsăritul de soare la orizont și credința – din ce în ce mai mare – în Dumnezeu.

Știm că maternitatea este o altă dimensiune a feminităţii. Ea nu înseamnă doar funcţia reproductivă şi graviditatea, ci puterea unei femei de a fi mamă până la sfârşitul vieţii ei. O mamă adevărată simte mult mai mult durerea copilului ei, când acesta este bolnav. Maternitatea este puterea de a te asemăna cu Dumnezeu, iubindu-ţi copiii la nesfârşit. Cât de mare a fost suferinţa Maicii Domnului, care şi-a văzut Fiul răstignit pe Cruce! Această durere uriaşă de a-ţi vedea Fiul murind s-a transformat într-o albie uriaşă de iubire şi de milostivire, pentru toţi oamenii care aparţin lui Dumnezeu, în sfânta Biserică.

De aceea, să ne îndreptăm cu delicatețe și sinceritate spre femeile din viața noastră și să le mulțumim pentru frumusețea și puterea pe care ni le dăruiesc, chiar dacă nici ele nu știu de unde. Și mai ales, în aceste zile în care parcă multe și grele probleme apar, mereu și mereu, să nu uităm că avem la cine să cerem ajutor. Să-L chemăm pe Hristos şi pe Mama Sa în viaţa noastră, prin rugăciune, şi atunci vom vedea cum Maica Domnului – care este paradigma feminităţii – va mijloci în faţa lui Hristos pentru noi, ca o mamă iubitoare, iar problemele noastre vor căpăta rezolvare.

Maria Buleu

Articol apărut în „Cuvântul care zidește” nr. 9 / 07.03.2021