Biserica

Șerban VodĂ

Cinstirea Sfântului Prooroc Ilie în râvna acestuia pentru Dumnezeu


Sfântul Ilie, denumit după numele său propriu ”omul lui Dumnezeu”, este profetul care a arătat cea mai mare râvnă pentru Dumnezeu, atunci când poporul lui Dumnezeu, din cauza idolatriei, se afla pe marginea prăpastiei. Acest lucru ar fi însemnat că tot ce a lucrat Dumneze, de la chemarea lui Avraam și din lucrarea Sa prin Moise pentru ieșirea din Egipt, părea să fie pierdut pentru mântuire, nu numai a poporului ales, ci și a tuturor neamurilor.

Grija lui Dumnezeu era atât de mare, încă de la chemarea lui Avraam, pentru binecuvântarea tuturor neamurilor, desigur prin Avraam și urmașii lui, fiind vorba de Întrupatrea lui Hristos pentru vindecarea păcatului lui Adam, așa cum arată Sfântul Pavel la Galateni. De aceea, grija cea mai mare a lui Dumnezeu și râvna Lui era ca poporul Său să rămână vrednic pentru darul Întrupării pentru răscumpărarea tuturor neamurilor. Rana cea mai grea a lui Dumnezeu și râvna Lui pentru poporul Său, era închinarea la idoli: ”Se săvârșesc pe ascuns turnări în cinstea altor dumnezei, ca să mă rănească pe Mine” (Ier. 7,18), zice Domnul Savaot.

Ca și proorocul Ilie, Ieremia, avea râvnă mistuitoare pentru Dumnezeu. Prorocul Ilie s-a arătat cu râvnă de foc pentru cinstirea lui Dumnezeu împotriva idolatriei din vremea lui Ahab (3 R. 17). El a vestit pedeapsa inevitabilă împotriva casei regale a lui Ahab și prin ea, a tuturor celor din popor care se închinau idolilor. Sfântul Ilie i-a vestit lui Ahab seceta. Timp de trei ani și jumătate uscăciunea cerului făcea să crape pământul neroditor. Văduva din Sarepta Sidonului, la care trimisese Dumnezeu pe Ilie pentru adăpost este o mărturie: ”Adunam vreascuri să gătesc un pumn de făină și puțin untdelemn pentru mine și pentru fiul meu, ca să mâncăm și apoi să murim” (3R. 17, 9-14). Sfântul Ilie i-a alinat rana ei cu făgăduința lui Dumnezeu.

 După secetă cumplită, Dumnezeu l-a trimis pe Ilie la Ahab pentru a arăta pe Carmel care este dumnezeul cel adevărat. Prin jertfa sa, Ilie a întors poporul la credință. Dar acestă mărturie a întărâtat casa regală împotriva lui Ilie. Văzând zădărnicia mărturiilor sale pentru Dumnezeu, Ilie s-a descurajat și a plecat în pustie, atât de departe, cât să nu se mai poată întoarce fără să moară. Un înger l-a întărit, iar la Horeb, Dumnezeu i-a arătat că nu este uragan, cutremur, foc năpraznic, ci este ”susur lin”. Singurul semn prin care mai puteau fi intimidați slujitorii la idoli, era înălțara lui Ilie la cer. Însă, din acestă lucrare a lui Dumnezeu, apocalipsa celor fărădelege au socotit că Ilie trebuie să fie înainte mergător pentru venirea lui Mesia, dar ei nu au înțeles nici pe Ilie, nici pe Mesia.

Prooroci arătau pedeapsa celor fărădelege, prin Mesia: ”În ziua arătării Tale, vei fi pentru ei ca un cuptor de foc” (Mal. . Dar Mesia avea să vină, ca susurul cel lin simțit de Ilie la Horeb. Însă Mesia avea să însemne: ”Schimbarea dreptei Stăpânului”. Dumnezeu avea să vină prin întrupare, ca Lumina ce luminează-n întuneric ”ca focul topitorului și ca leșia înălbitorului” (Mal. 3, 2), în așa fel încât întunericul nu va putea să nu O răstignească. Dar Dumnezeu va folosi veninul Șarpelui morții pentru medicamentul învierii tuturor neamurilor.

Venirea lui Mesia a fost vestită prin Sfântul Ioan Botezătorul, care chema cu asprime la pocăință, dar chemarea lui era pentru Lumina lui Hristos. Însă, plinirea vremii pentru venirea lui Mesia era și aceea a luării viei Domnului în stăpânire, de către lucrătorii viei (Mt. 21, 38), dar toți cei care nu s-au pocăit aveau să-L răstignească (Mt. 21, 44). Sfântul Ioan, mărturisit ca ”duh și putere a lui Ilie” de Sf. Arhanghel Gabriel (Lc. 1, 17)  (avea să fie cea mai mare mărturie a Luminii față de cei care L-au răstignit pe Domnul. Mântuitorul  avea să arate necredința lui Israel încă din vremea lui Ilie, când darul lui Dumnezeu era prefăcut în drepturi, fapt pentru care Ilie n-a fost trimis la nici o văduvă din Israel, și nici un lepros nu s-a vindecat în vremea lui Elisei, ci doar un sirian.

Dar, pe Tabor, Moise și Ilie se arată în Lumina lui Dumnezeu Tatăl, Care L-a îmbrăcat pe Hristos. Ei se arată ca martori ai Luminii lui Hristos, iar nu ca martori ai celor din Ierusalim. Moise nu se artă cu tablele legii, nici nu pomenește de vrăjmaș. La fel, nici Ilie nu se arată cu focul minunilor sale și nici nu vorbește despre vrăjmaș, ci amândoi vorbesc despre Lumina pe care Hristos avea să o scoată din pământ. Întrebat de ucenici dacă va veni Ilie, așa cum zic fariseii, Mântuitorul arată că Ilie a și venit în persoana Sfântului Ioan Botezătorul. Deci, pentru Mântuitorul nu se poate pune problema venirii lui Ilie la la doua Sa venire. Acest lucru îl confirmă și literatura patristică în sensul că Ilie nu va veni cu duhul cu care s-a arătat în vremea lui, ci cu duhul său de pe Tabor (Lc. 9, 54-55). Există autori patristici care vorbesc, însă, de convertirea iudeilor la Hristos la venirea Sa ( Le rôle eschatologique d Élie le Prophète dans la conversion finale du peuple juif. Positions juives et chrétiennes a la lumière des sources rabbiniques et patristiques; par R. Macina); (Pr. Lect. drd. C. Oancea, Profetul Ilie în exegeza patristică, Revista Teologică 2003, 1, p. 47-72). Exegeza patristică în legătură cu proorocul Ilie și cu Ioan Botezătorul este în mod hotărâtor biblică, ținând seama atât de ceea ce a spus Mântuitorul ucenicilor după Tabor (Mt. 17, 10-13), cât și cu alt prilej, când ucenicii cereau să se coboare foc din cer ca și Ilie, dar Mântuitorul i-a mustrat arătând că duhul lui Ilie a fost numai pentru vremea lui Ilie (Lc. 9, 54-55). Despre Proorocul Ilie se menționează și în opera deuterocanonică ”Înțelepciunea lui Isus Sirah” (cap. 48), dar care îl citează pe Proorocul Maleahi, (cap. 3, 23- 24), dar acest loc este interpretat de către Mântuitorul în Mt. 11, 9-10, în care se arată că toți proorocii și Legea au proorocit până la Ioan, ”și dacă voiți să înțelegeți, el este Ilie cel ce va să vină. Cine are urechi de auzit, să audă!” (Mt. 11, 13-15). Ceea ce a interpretat Mântuitorul în legătură cu locul de la Maleahi este faptul că Ioan este Ilie cel ce va să vină.

În acest sens, orice alte presupuse poziții în legătură cu Ilie sau și cu Sf. Ioan Botezătorul țin de domeniul folclorului, care poate ajunge chiar și la până la ”vegetație literară” (Pr. Prof. I. G. Coman).