Biserica

Șerban VodĂ

Când Sfinții ne ies în întâmpinare


„Doamne, cercetează și vindecă pe robii Tăi cei cuprinși de durere, zice Preacuvioasa, rugându-se neîncetat, că nu au reazem, nici mângâiere. Iar zilele grele sunt, și pentru că ne-am mântuit, să ne bucurăm și să cădem la Dumnezeu, pocăindu-ne și cântând: Aliluia!”
Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva-Condac 7

Năpădită de acest virus ciudat (iar virușii nu sunt măcar organisme vii, precum bacteriile, ci proteine cu un genom de ARN, care se atașează celulelor și încep înmulțirea lor în corpul gazdă), omenirea întreagă, cu toată geniala ei știință, face cu greu față unei boli ce părea la început o formă de gripă, e drept nouă. Atunci mulți au crezut că putem trece această pandemia așa cum – mult mai silențios – am trecut peste epidemiile de gripă care au loc în fiecare anotimp rece și care se soldează cu mii de morți anual.

Măreața civilizație cu greu face față

Iată că, de această dată, sistemele medicale din mai toate țările sunt ele însele devorate de acest virus. Lumea, care creează și inovează lucruri extraordinare, de o complexitate tehnologică de negândit chiar acum două decenii, nu are azi nici măcar materialele de protecție și echipamentele – simple – de ventilare mecanică. Nu este în stare să le producă în timp real. Ca să nu mai vorbim de spitalele lumii care s-au umplut până la refuz, iar cimitirele abia îi mai primesc pe cei care n-au mai rezistat bolii.
Măreața civilizație nu face față! Omul, în jurul căruia se învârtea întreaga natură pământească, care nu mai avea nevoie de Dumnezeu – căci, nu-i așa, numai cei slabi de înger și săraci cu duhul mai cred în El! – a colapsat în fața unei realități crunte, care ne răpește rudele, semenii, dar ne și zguduie sistemul de valori și principiile pe care le aveam – unii dintre noi – până mai ieri. Să spunem însă că orbirea este mare, că foarte mulți n-au deschiderea să vadă, să perceapă că lumea însăși, cosmosul chiar, se mișcă după legi scrise de Dumnezeu cel Atotputernic și Proniator.
Omenirea, în istoria sa, a trecut însă de sute de ori prin epidemii devastatoare. Știința medicală era în secolele trecute empirică. Nu cunoștea cauzele reale ale bolii, nu avea tratamentul necesar, medicii erau foarte puțini, iar populațiile erau decimate până când molima era trecută. Nu eradicată, căci ciuma și holera, de pildă, au revenit de multe ori peste populația lumii.
Ca și acum, și atunci principala măsură era izolarea. Dar oamenii erau mai credincioși și își puneau nădejdea în Dumnezeu. În Țările Române în mod obișnuit alergau la biserică, îi chemau pe preoți să facă Sfântul Maslu atunci când se îmbolnăveau. Iar atunci când erau molime erau scoase sfintele moaște în orașe, se făceau procesiuni și rugăciuni cu raclele sfinților și cu sfintele icoane. Și nu mult după aceste procesiuni numărul deceselor scădea, iar molima nu mai avea putere.

Maica Domnului și Sfinții coboară în stradă, printre noi

Nu întâmplător mulți sfinți au supranumele de tămăduitori și din viața sau din acatistele lor aflăm că sunt vindecători de boli și izbăvitori de molime. Nădăjduim să putem vorbi într-un articol viitor despre acatistele acestora, pe care cu drag le citim mai ales acum.
Dacă noi nu mai ajungem la biserică, dacă nu ne mai putem închina la sfintele moaște și la icoane, Biserica, prin ierarhii ei, a gândit că trebuie să se facă procesiuni cu raclele sfinților și cu icoane. Smerite, discrete procesiuni, căci traseul lor a fost tăinuit populației, din motive cerute de rigorile stării de urgență.
Miercuri, 25 martie, de Praznicul Bunei Vestiri, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Catedrala Madona Dudu şi racla cu moaştele Sfântului Ierarh Nifon de la Catedrala Mitropolitană Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din Craiova au fost scoase în procesiune pe străzile Băniei. IPS Părinte Mitropolit Irineu a condus procesiunea pe principalele artere ale oraşului. În dreptul fiecărei biserici, icoana şi moaştele Sfântului Ierarh Nifon au fost întâmpinate de sunet de toacă şi bătaie de clopot. S-a trecut, de asemenea, pe la spitalele oraşului şi centrele sanitare din cuprinsul urbei.
O altă procesiune a avut loc la Râmnicu Vâlcea. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, moaştele Sfinţilor Nectarie (de la Catedrala Arhiepiscopală) și Grigorie Decapolitul (de la Mănăstirea Bistrița) au fost purtate pe 28 martie în procesiune pe străzile din Râmnicu Vâlcea. Arhiepiscopul Varsanufie a însoţit odoarele şi s-a rugat pentru încetarea pandemiei. De altfel, de-a lungul timpului, moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul au fost aduse la București, în anul 1763, pentru izbăvirea de ciumă, în Craiova în anul 1814 în timpul „ciumei lui Caragea”, în trei procesiuni pentru izbăvirea de holeră și în 19 procesiuni pentru alungarea secetei.
Și în București de peste o sută de ani a fost adusă în Biserica Hagiu de la Mănăstirea Bistrița o părticică din moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul. După cum ați aflat, la Biserica Hagiu, în timpul Deniei Acatistului Buneivestiri din seara zilei de 27 martie 2020, icoana Maicii Domnului a lăcrimat cu lacrimi de mir! A plâns pentru necazul nostru și pentru faptul că suntem lipsiți tocmai în aceste vremuri de Sfintele Slujbe și de Sfintele Taine.
Iar azi, duminică 5 aprilie 2020, două procesiuni au avut loc la Iași și în București. După oficierea Sfintei Liturghii, moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost scoase din Catedrala Patriarhală și purtate în procesiune pe străzile Capitalei. Procesiunea restrânsă, formată din 3 autovehicule, a fost condusă de Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul. Moaștele și icoana Sfântului Dimitrie au fost duse spre Spitalul Municipal – Politehnica – Mihai Bravu până la Spitalul „Victor Babeș”, unde a avut loc o primă oprire și a fost rostită o ectenie și rugăciunea specială pentru încetarea noii epidemii. Pe tot parcursul traseului clericii au rostit rugăciuni către Sfântul Dimitrie pentru izbăvirea de boală și încetarea epidemiei de coronavirus. O a doua oprire a fost făcută la Institutul „Matei Balș”, unde au fost rostite rugăciuni. Mai departe, alaiul a mers spre Piața Victoriei – Universitate – Unirii. În fața Crucii eroilor martiri din 1989 de la Universitate a fost intonat troparul Sfântului Dimitrie cel Nou.
Revenită la baza Dealului Patriarhiei, o ultimă oprire s-a făcut la Crucea Brâncovenească, unde a fost rostită o ectenie, iar apoi moaștele au fost reașezate în catedrală.
Sfântul Dimitrie cel Nou a fost invocat în rugăciune de bucureșteni și în urmă cu două secole pentru încetarea epidemiei de ciumă bubonică (1812-1813). Atunci, la fel, moaștele sale au fost purtate prin Capitală și numărul de îmbolnăviri a scăzut foarte mult. De asemenea, Ocrotitorul Bucureștilor a fost purtat în procesiuni și în timpul secetei din 1827 sau al holerei din 1831.
Și tot azi, 5 aprilie 2020, cu binecuvântarea ÎPF Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost scoase în procesiune pentru a treia oară de la venirea lor de acum 379 de ani în Moldova, la dorința preoților și a credincioșilor care sunt convinși că doar Dumnezeu și sfinții ne mai pot salva din aceste mari necazuri abătute asupra noastră.
Traseul, de circa 500 de Km, nu a fost anunţat dinainte, pentru a nu se încălca regulile impuse de ordonanţele militare. Racla cu moaştele Sfintei Parascheva a fost dusă prin județele Neamţ, Botoşani şi Iaşi, pentru binecuvântarea credincioşilor și a instituțiilor medicale mai importante.
Maşina a încetinit în dreptul lăcaşelor de cult de pe traseu și în dreptul spitalelor, iar preoţii care au luat parte la pelerinaj s-au rugat pentru bolnavi, medici, poliţişti, jandarmi, militari şi pentru toţi cei aflați în nevoie. La mănăstirile Văratec și Agapia, sutele de maici dimpreună cu starețele și preoții slujitori au ieșit în întâmpinare, primind binecuvântarea Sfintei și a ÎPS Părinte Teofan. La fel și la mănăstirile Vorona, Sângeap-Basaraba, Popăuți sau Zosin.
Peste tot credincioși se opreau și cădeau în genunchi, petrecând convoiul cu lacrimi în ochi. La Botoșani chiar primarul orașului a întâmpinat convoiul șezând în genunchi! Pe parcursul celor aproximativ 14 ore de pelerinaj cu sfintele moaște, în dreapta şoferului, în maşina care transporta racla, a stat ÎPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a binecuvântat pe toți: preoții, credincioșii, personalul medical, polițiștii și oficialitățile aflați de-a lungul traseului.
Preoții din orașele și satele vizitate au ieșit în întâmpinare cu Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, iar multe dintre autoritățile locului s-au închinat evlavios, polițiștii ridicându-și cascheta de pe cap și închinându-se.

Sfinții aduc Cerul în ajutorul Pământului

Aș vrea să închei cu un cuvânt de mângâiere și întărire al părintelui Constantin Necula, apărut pe doxologia.ro, intitulat „Când Sfinții întorc pelerinajul…” și în care ne este explicat tâlcul mai adânc al ieșirii cu sfintele moaște în sate și orașe, printre oameni și în fața unităților medicale și a lăcașurilor de cult, și al binecuvântărilor ce s-au revărsat peste toate locurile și toți oamenii întâlniți. Să nu-i uităm zi și noapte pe sfinți în rugăciunile noastre și să avem nădejdea că mari și multe minuni se vor face, chiar dacă multe dintre ele vor fi ferite de ochii noștri.
„E vremea în care Sfinții ne întorc pelerinajul. De ani buni, din 1947, Sfânta Paraschiva nu a mai ieșit din Iași. Sfinții au fost căutați de oameni. Ca niște bunici ai sfințeniei ce-și primeau nepoții de har în vizită. Și au fost mereu batjocoriți. Și ei și cei care-i vizitau plini de nădejdi. Umiliți și răstigniți în comentarii răutăcioase, Sfinții au continuat să ne fie aproape. În anii lor de experiență – sute de ani – vor fi văzut generații și generații de oameni și vor fi întâmpinat fiecare generație cu caracterele, cu creșterile și descreșterile lor morale.
Acum vin la noi Sfinții! Ca niște iubitori de cei care-i iubesc. Și ca niște iubitori pentru cei care nu-i iubesc! Vin să întărească cea mai sensibilă alcătuire a omului: sufletul său. Pentru care nu există medicamente altele decât acestea, legate de Duhul lui Dumnezeu. Azi au fost pe străzile din București, Iași, Neamț, Botoșani.
Au trecut alte moaște prin Craiova și Constanța ori Tulcea și oriunde s-a îngăduit ieșirea moaștelor în pelerinaj. Un soi de întoarcere a curajului sfințeniei de dragul oamenilor, printre oameni. Cetățenii cei mai de preț ai cetăților din care a izvorât România trec printre cei care au nevoie acum de sărutul lor de încurajare. Nu vom ști toți troparele prin care să-i lăudăm, unii nu le știm viața, alții poate chiar am surâs subțire la pontuțele ori răutățile ce le-au fost aruncate! Acum, iată, vin să plinească voia Domnului!
Pentru cârcotași o simplă întrebare. Ce este mai puternică: o Țară cu sfinți sau una cu nemernici care atentează mereu la valorile morale ale unui popor? La distanță legală, dar lângă noi, Sfinții României vindecă de teamă Țara. Aduc Cerul în ajutorul Pământului. Aproape că am vrut să „strig” prin ecranul laptopului: „Trăiască Ortodoxia!”. Dar Ortodoxia suntem noi, cu toții. Să trăim ca să arătăm puterea Sfinților. E vremea când ne întorc pelerinajul. Și în zare se văd Floriile!”

Maria Buleu

Articol apărut în ziarul duminical „Cuvântul care zidește” nr. 14/5 aprilie 2020