Biserica

Șerban VodĂ

Alegeţi Binele şi Adevărul


Toată lumea are ochii aţintiţi asupra campaniei de vaccinare a populaţiei, căci vaccinul este privit ca antidot minune în oprirea pandemiei şi întoarcerii la „o viaţa normală”. Iar Bisericii i se cere cu insistenţă să fie parte în campania de informare şi convingere a populaţiei să se vaccineze.

Înainte de începerea vaccinării şi chiar în primele zece zile, s-a constat un interes scăzut al populaţiei pentru vaccinare. Procentul era de aproximativ 30% al doritorilor. Restul doreau să mai aştepte pentru a se convinge sau nu doreau deloc să „primească” vaccinul.

Chiar şi personalul medical este divizat în ceea ce priveşte acest vaccin. De ce? În primul rând pentru că a apărut pe piaţă fără a fi complet testat, bine ştiind că testarea unui vaccin se face în trei etape de la unul până la doi ani. Aceasta însemnând măcar trei ani de testări. Nemaivorbind de faptul că cercetarea, testarea, producerea şi aprobarea unui vaccin durează între 10 şi 15 ani. Ca şi faptul că aprobarea de ieşire pe piaţă este una de urgenţă, cu condiţia ca cel puţin doi ani să se monitorizeze efectele adverse ale vaccinului. Cu alte cuvinte să se termine ce nu s-a făcut în fazele de testare. Ştim bine că vaccinul nu se face la copiii sub 16 ani (vaccinul Pfizer), sau sub 18 ani (vaccinul Moderna). De ce? Pentru că nu a fost testat. Ca să nu mai vorbim şi despre faptul că ele utilizează o tehnică nouă, a ARN-ului mesager, folosită pentru prima oară la producerea unui vaccin.

Nu vreau să intru în problematica acestui vaccin. Şi nici să aduc argumente pro sau contra. Las specialiştii să explice sau să răspundă la multele întrebări şi nedumeriri legate de acest nou vaccin.

Dar ceea ce m-a nedumerit pe mine în mod special în aceste săptămâni este faptul că Biserica a fost insistent abordată de oficialităţi pentru a se implica în convingerea populaţiei să se vaccineze. În ultima vreme sondajele au arătat că Biserica a crescut mult în încrederea românilor. Şi uite aşa s-au gândit autorităţile că n-ar fi rău să apeleze la preoţi pentru a-i informa şi convinge pe oameni să se vaccineze.

Patriarhia a venit cu un comunicat în care a arătat că salută obţinerea unui vaccin care să oprească valurile epidemice, dar nu a implicat Biserica în promovarea a ceva ce nu cunoaşte, arătând că medicii sunt cei care au îndreptăţirea profesională să o facă. S-a întocmit o scrisoare, adresată tuturor ierarhilor, prin care se arată că se pune la dispoziţie broşura informativă – primită prin Secretariatul de Stat pentru Culte – „Vaccinarea împotriva Covid-19 în România. Gratuită. Voluntară. Sigură”, destinată informării clericilor şi celor care lucrează pe lângă biserici, „pentru a putea decide în cunoştinţă de cauză dacă doresc să se vaccineze”. Deci nici vorbă despre o campanie susţinută de BOR în rândul enoriaşilor, aşa cum Ministerul Sănătăţii şi mass-media au făcut anunţuri. Un fake news. Care a generat în media remarci ale câtorva preoţi şi ierarhi, aceştia arătând că salută campania de vaccinare şi ei înşişi se vor vaccina, răspunzând parcă în oglindă susţinerii de care se bucură vaccinarea din partea clericilor catolici.

Răspunsuri duhovniceşti pe această temă, pline de demnitate şi responsabilitate au dat însă mulţi alţi preoţi şi ierarhi, îndemnând oamenii să apeleze la conştiinţa lor, pe baza unei informări cât mai complete, din surse autorizate. Voi cita doar câteva fraze dintr-un articol al părintelui Constantin Sturzu, întitulat „Ce recomanzi, Părinte?”

„Ca preot (duhovnic), ai nu doar dreptul, ci şi datoria de a-i îndruma pe cei ce-ţi sunt încredinţaţi pe Cale. Dar nu în orice domeniu sau în orice problemă. Vremurile tulburi şi imprevizibile pe care le trăim îi determină pe unii credincioşi să vină şi cu tot felul de întrebări ce vizează, desigur, varii domenii ale vieţii noastre de zi cu zi. Cam toate sub genericul: „Ce recomanzi, Părinte?”.

Aşadar, nu este vorba despre a evita uneori să ne pronunţăm pe teme fierbinţi, de actualitate, ci de a proceda în toate cu discernământ, având ca reper pe Însuşi Hristos. Sunt situaţii în care nu avem voie să tăcem şi situaţii în care nu este necesar să vorbim.

A existat şi va exista întotdeauna o presiune asupra clericilor din partea celor ce urmăresc nu voia lui Dumnezeu, ci interese de tot felul. Nimic nou sub soare. Ce mă amuză şi mă întristează, în acelaşi timp, este că sunt unii care, de-a lungul anilor, au acuzat Biserica de „ingerinţe nepermise” în viaţa publică, dar care îi cer, brusc, „să fie mai implicată”. Vasăzică, nu era bine ca preoţii să spună la referendum că e lăsat de la Dumnezeu ca o căsătorie să unească un bărbat şi o femeie sau ca aceşti păstori de suflete să aibă o preocupare publică pentru respectarea libertăţilor religioase în vreme de pandemie, măcar la nivelul respectării altor libertăţi. În schimb ei, preoţii, „trebuie” să se pronunţe pe subiecte ce realmente le depăşesc competenţele! Părerea mea e că, dincolo de alte consideraţii, cei ce lucrează de luni până sâmbătă la discreditarea „popilor” nu pot să le ceară acestora ca duminica să fie… „vectori de comunicare”! Sau pot, dar se contrazic pe ei înşişi.”

Vă îndemn, însă să vă puneţi întrebări, să ştiţi cât mai multe, să fiţi atenţi la efectele adverse ale vaccinului şi la contraindicaţii, pentru că ele există. În rest, faceţi ce vă spune raţiunea, dar şi conştiinţa dumneavoastră.

Pentru că noi, şi nimeni altcineva, ne asumăm, în condiţiile actuale, toată responsabilitatea!

Dumnezeu să ne lumineze pentru a alege, de acum înainte, nu răul cel mai mic, ci Binele şi Adevărul.

Maria Buleu

Articol apărut în „Cuvântul care zidește” nr 3/17.01.2021