Biserica

Șerban VodĂ

2020 – Anul pastorației părinților și copiilor și comemorării filantropilor ortodocși români


În Duminica a 17-a după Rusalii, aflăm din evanghelia de la Matei (15, 21-28) că o femeie păgână, cu multă smerenie, înțelepciune, răbdare și mai ales credință, în rugăciunea ei stăruitoare cere de la Mântuitorul Iisus Hristos să o miluiască, adică să-i vindece fiica greu muncită de un diavol. Domnul îi cercetează credința și la sfârșit îi dăruiește cele cerute zicându-i: „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti!” Şi întărește evanghelistul Matei: „s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela.”

Iată deci cât de preţioasă este credinţa cea dreaptă în viaţa noastră a tuturor. Cum în situaţii limită rugăciunea noastră cea de toate zilele se transformă în cheia cu care deschidem cerul îndurărilor. De altfel, noi creştinii călătorim cu rugăciunea în fiecare zi şi punem în fiecare zi întreaga noastră viaţă în mâinile lui Dumnezeu ca El să orânduiască cum ştie El mai bine toate ale noastre. La fiecare Liturghie rostim cu toată încredinţarea: „Şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.”
Aşa încercăm să-i învăţăm şi pe copiii noştri. Să-L aibă aproape pe Dumnezeu, să-şi încredinţeze viaţa în mâinile Lui, să trăiască în pace şi sfinţenie în Domnul. Greu, nu-i aşa? Cei care au copii ştiu cât de greu este să pui la sufletul copiilor cuvinte de bună rânduială în viaţă: să fie cuminţi, înţelepţi, buni în toate, harnici, să evite patimile cele de trup şi suflet pierzătoare, să ia aminte la învăţăturile părinţilor, profesorilor şi preoţilor lor. Desigur că tinerii vor să-şi trăiască viaţa lor, să-şi pună în aplicare dorinţele şi gândurile lor, să aibă parte de trăirile lor. Fiecare generaţie face acest lucru. Dar azi pare mai greu ca niciodată ca sfaturile mai-marilor lor să fie ascultate de ei. De multe ori iau aminte numai la părerile celor de vârsta lor sau consideră că mediul virtual le dă soluţiile cele mai bune pentru toate întrebările lor.
De aceea e foarte dificil azi ca părinţii să aibă tactul pedagogic de a comunica cu copiii lor. Nu este deloc întâmplător că Patriarhia Română a hotărât să dedice acest an unui segment de importanţă vitală pentru societatea şi Biserica noastră: familia. Şi s-a oprit la pastoraţia pe care o facem în Biserică atât părinţilor cât şi copiilor. Căci numai deschizându-ne dialogului, comunicării, vom putea să le dăm cu adevărat copiilor noştri şansa de a fi bine pregătiţi atât pentru viaţă cât şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
Familia a ocupat întotdeauna un loc central în învăţătura creştină, ea reprezentând cadrul cel mai de preţ pentru cultivarea iubirii conjugale, părinteşti, filiale şi frăţeşti. Familia este binecuvântare şi icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate, un spaţiu sacru al lucrării harului Preasfintei Treimi orientat spre viaţă şi iubire eternă. Dar în societatea contemporană, familia creştină trăieşte într-o lume indiferentă sau confuză din punct de vedere spiritual, adesea fiind confruntată cu multiple crize şi provocări, precum sărăcia, migraţia, şomajul, alcoolismul, drogurile, depresia, divorţul şi nesiguranţa zilei de mâine.
Încă din anul 2018 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât să declare anul 2020 ca „An omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor” şi „An comemorativ al filantropilor ortodocşi români”. Prima parte a anului 2020 va fi dedicată pastoraţiei părinţilor şi copiilor. Evenimentele ce vor avea loc în ţară şi în diaspora pe această temă se vor referi la: studii, articole, cărţi de reflecţie şi manifestări cu caracter liturgic, duhovnicesc, cultural-educativ, social-filantropic şi teologic-ştiinţific la toate nivelurile.

Toate acestea au ca scop cunoaşterea reperelor biblice şi patristice privitoare la pastoraţia părinţilor şi copiilor şi a modelului creştin de familie, precum şi definirea rolului pedagogiei creştine în societatea de azi.
Întrebările pe care ni le punem mulţi dintre noi au nevoie în familie, biserică şi societate de rezolvări concrete. De aceea ele se vor regăsi în temele pe care Biserica şi-a propus să le abordeze cu mai mare intensitate în acest an. Principalele domenii ale pastoraţiei care se vor afla în dezbatere se referă la:
✤ Pastoraţia părinţilor şi copiilor – repere scripturistice: viaţa familiei creştine, pastoraţia părinţilor şi copiilor în Sfânta Scriptură; temeiuri scripturistice referitoare la educaţia copiilor, pregătirea acestora pentru viaţă şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu; relaţia dintre părinţi şi copii reflectată în Sfânta Scriptură, responsabilitatea, libertatea de manifestare şi asumare a faptelor proprii; iubirea milostivă a Domnului nostru Iisus Hristos ca model de relaţionare a părinţilor cu copiii.
✤ Pastoraţia părinţilor şi copiilor – repere patristice: responsabilităţile creştine ale părinţilor şi ale copiilor în scrierile Sfinţilor Părinţi; învăţături şi îndemnuri patristice privind pastoraţia părinţilor şi a copiilor; pedagogia creştină azi şi rolul pedagogic al dragostei creştine în formarea părinţilor şi în creşterea şi educarea copiilor.
✤ Pastoraţia părinţilor şi a copiilor în societatea contemporană, între tradiţie şi asumare: tradiţie şi noutate, implicaţii sociale ale pastoraţiei creştine a părinţilor şi copiilor; păstrarea identităţii creştine a familiei; prevenirea şi combaterea ideologiilor secularist-ateiste şi a implicaţiilor lor asupra familiei creştine; rolul Familiei, Bisericii şi al Şcolii în pastoraţia copiilor.
✤ Pastoraţia tinerilor: tinerii în Sfânta Scriptură şi la Sfinţii Părinţi; tinerii – prezentul şi viitorul Bisericii noastre şi implicarea lor în viaţa parohiei; Familia, Biserica şi Şcoala în formarea tinerilor creştini.
✤ Pastoraţia părinţilor şi a copiilor în Biserica Ortodoxă Română: în principalele momente ale vieţii creştine (botez, spovedanie, cununie etc.); preotul duhovnic şi rolul lui în pastoraţia părinţilor şi a copiilor; pregătirea tinerilor pentru căsătorie şi pentru viaţa de familie. Şi nu în ultimul rând:
✤ Criza actuală a familiei creştine care necesită mai mult ca oricând o pastoraţie intensă a părinţilor şi a copiilor: familia creştină în centrul pastoraţiei Bisericii; impactul distructiv al prozelitismului religios asupra părinţilor şi copiilor; sprijinirea activităţii Bisericii de educaţie creştină a părinţilor de către factori sociali, politici şi economici. De asemenea, s-a hotărât ca icoana emblematică a Anului omagial 2020 să fie icoana Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana şi a fiicei lor, Fecioara Maria.
Arhimandritul Sofronie Saharov, ucenic al Sfântului Siluan Arhonitul, recent propus şi el de Patriarhia Ecumenică pentru a fi canonizat, spunea: „Scopul educaţiei copiilor este ca ei să dobândească dragoste personală de Hristos şi de Maica Domnului. Nu trebuie să le dăm sfaturi ca să devină doar oameni buni, morali. De asemenea, trebuie să-i ajutăm să rămână în Biserica Ortodoxă, şi nu doar să nu păcătuiască. Faptul că rămân în Ortodoxie este un lucru important şi poate să fie cauză a mântuirii, chiar dacă au făcut unele greşeli în viaţa lor. Copiii trebuie să se inspire din dragostea noastră către Hristos şi către Dumnezeu”. Gândind la acestea numai şi ne dorim pentru noi şi copiii noştri mântuire şi viaţă veşnică în împărăţia lui Dumnezeu. ❖

Cuvântul care zidește, Nr. 5/ 2020