Biserica

Șerban VodĂ

♱ A plecat la Domnul Părintele Ioan Tudorache


Cu tristețe în suflet anunțăm pe fiii bisericii noastre o durere care s-a abătut asupra noastră: deplângem plecarea dintre noi a vrednicului preot Ioan Tudorache, slujitor devotat, înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri pe care le-a pus în slujba comunității și a Bisericii. A fost un preot cu mintea luminată, bun cunoscător al istoriei acestui popor, o conștiință vie a Sfântului Altar, care a slujit Biserica lui Dumnezeu până în ultima clipă.

Privind înapoi pe firul vieții sale, te înfiori: câți ani de muncă, de studii și mai ales de smerită slujire, de ascultare cu fidelitate de Dumnezeu și de toate forurile superioare.

S-a născut la 12 decembrie 1932 în comuna Snagov, județul Ilfov, din părinți foarte evlavioși, buni creștini, Gheorghe și Anica. A urmat cursurile școlii primare din Snagov, apoi Seminarul de cântăreți bisericești și Seminarul Teologic din București, dar și alte forme de învățământ specifice timpului. A cunoscut mulți preoți și profesori de marcă, care i-au călăuzit pașii în învățătura și în formarea sa.

Din 1949 a fost ucenic la Atelierele Institutului Biblic. A avut ocazia de a-l cunoaște și de a lucra cu Părintele Arsenie Boca din anul 1961 – cu care a avut o strânsă prietenie – timp de opt ani.

A fost hirotonit preot la Biserica Domnița Bălașa de către Preafericitul Părinte Patriarh Iustinian, în Duminica Sfântului Ioan Scărarul din Sfântul Marele Post al Paștelui 1970. Așadar a slujit Sfântul Altar exact 50 de ani, plecând la Domnul tot în Duminica Sfântului Ioan Scărarul din anul 2020!

A slujit cu devotament și credință în multe biserici, printre care și la biserica Sfânta Vineri Hereasca (1982-1986), până în momentul demolării acesteia. A pictat și a restaurat multe lăcașe sfinte, printre care și biserica Bumbăcari din Capitală în timpul cât a fost paroh. Alte multe biserici au fost pictate sau restaurate în întregime de preotul Ioan Tudorache.

În 2005 a fost îmbisericit în Biserica Șerban Vodă, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, slujind cu dragoste, blândețe și răbdare alături de preoții bisericii.

A trecut prin multe încercări, dar a avut și multe biruințe pe care Dumnezeu i le-a dat ca o mângâiere pentru răbdarea sași pentru bunătatea sufletului său cald.

Va fi depus la biserica din Snagov Sat și se va adăuga părinților săi.

A trecut la cele veșnice cu conștiința împăcată că L-a slujit pe Dumnezeu și pe oameni prin cuvânt, cânt și penel. Fire sensibilă, contemplativă, având de la Dumnezeu darul rugăciunii și al milosteniei, pleacă dintre noi spunând ca și Apostolul Pavel: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui.” (II Timotei 4, 7-8). Pentru aceasta rugăm pe Domnul Dumnezeul nostru, robului Său Ioan Preotul, care a fost împreună slujitor cu noi și a adormit în nădejdea Învierii și a vieții veșnice, să-i facă odihnă în sânul lui Avram, a lui Isaac și a lui Iacob, și precum l-a pus dânsul pe pământ slujitor în Biserică, așa să-l arate și în Altarul Său cel ceresc. De vreme ce l-a împodobit pe pământ cu vrednicie duhovnicească, să-l primească neosândit și-n mărirea Sa cea hărăzită îngerilor, El care i-a preamărit viața lui pe pământ, și ieșirea vieții lui să fie ca o intrare între drepții Săi cei sfinți și să numere sufletul lui cu toți care din veac au bineplăcut Lui.

Veșnică să-i fie pomenirea din neam in neam!

Părintele Dinu